Istoric Gin


Gin-ul este o bautura din  cereale cu aroma de ienupar. Denumirea este o prescurtare in limba engleza a cuvantului genever, termenul olandez  pentru ienupar. Originile Gin-ului sunt destul de tulburi. La sfarsitul anului 1580, un alcool pe baza de ienupar a fost descoperit in Olanda de catre trupele britanice care luptau impotriva trupelor de ocupatie spaniola in Razboiul de Independenta Olandez. Ei obisnuiau sa bea pentru a-si face curaj in lupta. Olandezii au fost încurajati de guvernul lor de a bea aceasta bautura  si a nu mai consuma bautura provenita din import, scutind aceaste bauturi de productie locala de accize.

  Prima atestare clara a fost cateva decenii mai tarziu, in anii 1600, atunci cand un anume  Dr. Franciscus de la Boe a creat in  Universitatea din Leiden o bautura spirtoasa din ienupar si condimente   ca si medicament, pe care la promovat ca un diuretic. Genever a gasit în curand deschidere peste Canalul Manecii, mai intai ca un medicament (Samuel Pepys a scris in 1660 reteta pentru a vindeca un caz de "colici", cu o doza de "apa puternica facuta cu ienupar"), si apoi ca o bautura.

  Cand olandez-ul protestant William de Orange si de sotia sa engleza Maria au devenit co-conducatari in Anglia, dupa "Revolutia Glorioasa" inlaturand-ul pe James al II-lea de la tron.Pentru a descuraja importul produse si in special de brandy din tarile catolice, au stabilit accize ridicate pentru acestea. Pentru a le  inlocui a promovat productia de bauturi spirtoase de cereale ("brandy de porumb", asa cum erau cunoscute la acel moment) prin eliminarea impozitelor si taxelor de acordare a licentelor pentru fabricarea de astfel de produse locale, printre ele aflandu-se si Gin-ul. Istoria a aratat ca nu functioneaza o asemenea interdictie, iar productia nestingherita de alcool are de asemenea propriile sale problemele. Prin anul 1720 s-a estimat ca un sfert din gospodariile din Londra,  produceau sau comercializau  Gin. Betia in masa a devenit o problema serioasa. Celebrul caricaturist al vremii Hogarth reprezenta modul in care se celebra un astfel de comportament in "Gin Lane", desenand un semn deasupra unui Gin store in care afirma ca, "Drunk for a penny/Dead drunk for two pence/Clean straw for Nothing"(Beat pentru un ban / Mort pentru two pence /  Mort de beat pentru Nimic). Panica a  cuprins guvernul care face eforturi pentru a interzice productia de Gin, cum ar fi Legea Gin-ului din 1736, a dus la distilarea ilegala masiva si vanzarea lor sub forma de "medicamente", alcool-uri cu nume fanteziste precum Cuckold's Confort si My Lady’s Eye Water..

   O combinatie intre reimpozitarea introdusa de guvern si cresterea in calitate a distilatelor de Gin   comercializate si popularitatea in crestere a rom-ului importat, precum si prezenta unui sentiment general de epuizare publica a adus treptat această isterie in masa sub control, desi problemele cauzate de o combinatie intre Gin-ul ieftin si  saracia extreme s-a extins si in secolul al 19-lea. Replica iritata a lui  Fagin la adresa unui copil, in filmul lui Oliver - "! Taci si bea Gin-ul tau" a avut la baza un adevar istoric.

   Incepand cu secolul 18 Imperiul Britanic si-a inceput propria expansiune  la nivel mondial, si oriunde Union Jack a fost prezent, gin-ul englez l-a urmat. In Coloniile Britanice de Nord pasiunea pentru Gin era notabila, americani ca Paul Revere si George Washington au fost recunoscuti ca fiind pasionati de Gin, si Quakers au fost bine-cunoscut pentru obiceiul lor de a bea Gin dupa funeralii.

   Intrarea in epoca victoriana in Anglia in mijlocul secolului al 19-lea s-a remarcat printr-o  reabilitare intr-o oarecare masura a reputatiei Gin-ului. Cele mai dure si indulcite "Old Tom Gin" in stilulde la inceputul anilor 1700 au facut incet loc unui stil nou, mai curat, numit Dry Gin. Acest stil de Gin s-a identificat in timp cu orasul  Londra, drept urmare termenul de "London Dry" Gin a devenit  generic pentru stilul nou indiferent de unde a fost produs de fapt.

   Doamnele din clasa de mijloc a epocii sorbeau cu gratie din Gin-ul lor de porumbe (Gin aromat cu fructe de porumbe), in timp ce in cartea doamnei Beeton de consultanta de intretinere casnica (o carte extrem de populara in perioada Victoriana)  intre bucuria de a găti (Joy of Cooking) si cartile despre lifestyle ale lui Martha Stewart, existau foarte multe retete pentru bauturi mixate pe baza de Gin. Serviciul Militar Britanic, in special in corpul ofiteresc, a devenit un mare consumator de Gin. Sute de bauturi mixte pe baza de Gin au fost inventate si maiestria in prepararea lor era considerata parte a formarii unui ofiter tanar. Cel mai cunoscut dintre aceste cocktailuri (gin tonic), a fost creat de englezi in coloniile tropicale ca o modalitate de a lua doza lor zilnica de chinina, un medicament foarte amar utilizat pentru indepartarea malariei. Apa tonica moderna contine chinina, desi este bauta ca un suc mai degraba decat ca un medicament.

   In Olanda productia de genever a fost rapid integrata intr-un sistem vast de tranzactionare. Portul Rotterdam a devenit centrul de distilare genever, pentru ca distileriile deschise acolo  sa profite de abundenta de condimente care erau necesare si care sosesc din coloniile olandeze in Indiile de Est (Indonezia de astazi). Multe din distileriile olandeze din ziua de azi sunt fondate in secolele 16 şi 17. Cele  mai cunoscute exemple includ astfel de firme cum ar fi Bols (fondat 1575) si de Kuyper (1695).

  Belgia a dezvoltat propria bautura spirtoasa de ienupar, numit Jenever (cu "j"), intr-o maniera similara cu cea din Olanda (care a controlat Belgia pentru un timp, in secolul al 19-lea). Cele doua Invazii germane din Belgia in Primul Razboi Mondial si apoi in cel de-al Doilea au avut un efect deosebit de grav pentru producătorii de Jenever,Germanii in timpul ocupatiei au dezmembrat toate partile  instalatiilor de distilare care erau din cupru pentru utilizarea lor in producţia de carcase.Cei cativa distilatori belgieni de Jenever ramasi  produc in primul rand pentru piata locala.

  Gin-ul poate avea originea in Olanda si si-a dezvoltat stilul sau cel mai popular in Anglia,dar cei mai entuziasti consumatori moderni se regasesc in Spania, care are cel mai mare consum pe cap de locuitor din lume. Productia de London Dry Gin a inceput in anii 1930, dar consumul la scara larga nu a inceput pana cand amestecul de Gin si Cola a devenit inexplicabil de popular in anii 1960.

   Productia de gin in Statele Unite, dateaza din timpuri coloniale, dar marele impuls pentru productia de Gin a fost aparitia prohibitiei in 1920. Moonshining (producatorii clandestini) s-au reprofilat  rapid pentru a umple golul lasat de inchiderea distileriilor comerciale, dar natura ilicita a productiei de distilate a lucrat impotriva productiei de whisky si a bauturilor care au necesitat invechire in butoaie de stejar. Bootleggers (traficantii de bautura) nu au fost in masura sa depoziteze si sa invecheasca whisky-ul, si  puneau in alcoolul de cereale caramel si sucuri concentrate de prune, bautura care era considerata a fi o bautura josnica.Gin-ul, pe de alta parte, nu avea nevoie de nici un proces de imbatranire, si a fost relativ usor de  produs din alcool brut amestecat cu ienupar, extracte de fructe de padure si alte arome si condimente intr-un recipient mare, cum ar fi o cada de baie (prin urmare, originea termenului ”Gin din cada de baie”). Aceste Gin-uri aveau, in general, o slaba calitate si gust, fapt care a determinat popularitatea cocktail-urilor, in care erau servite mixuri pentru a ascunde gustul de baza. Oprirea Prohibitiei de la sfarsitul anului 1933 a incheiat productia de Gin Bootleg, dar Gin-ul a ramas o parte a scenei bauturilor in America. Acesta a fost bautura alba dominanta in Statele Unite, pana in anii 1960 cand a fost inlocuita de Vodca. Acesta ramane inca popular, ajutat recent si de popularitate crescanda a cocktail-ului Martini.