Istoric Bere


Arta de a fabrica bere  este la fel de veche ca si civilizaţia. Intre 10.000 si 15.000 de ani in urma, unii oameni au  intrerupt obiceiurile lor legate de vânatoare si de cules ca si nomazi si au creat primele ferme. Cerealele  au fost primele plante folosite pentru a obtine recolte in agricultura.

Primele atestari in istorie despre fabricarea berii au fost descoperite in scrierile vechi scrise cu hieroglife si caractere cuneiforme. Istoricii au descoperit radacinile fabricarii  berii  la triburi antice africane, egiptene si sumeriene. Cele mai vechi inregistrari dovedite de preparare a berii sunt de acum aproximativ 6000 de ani si se refera la sumerieni. Sumeria se afla intre râurile Tigru si Eufrat, inclusiv sudul Mesopotamiei precum si orasele vechi  Babilon si Ur. Se spune ca sumerienii au descoperit procesul de fermentare prin sansa. O pecete vechi de  aproximativ  4.000 de ani, reprezinta in  sumeriana "Imnul Nin-kasi", zeita a berii. Acest "imn" este, de asemenea, o reteta pentru a face bere. Nimeni nu stie astazi  exact cum s-a intamplat acest  lucru, dar se crede ca totul a pornit de la o bucata de paine  sau niste  cereale care  s-au  umezit  si dupa o perioada scurta de timp a inceput sa fermenteze. S-au gasit pictograme din aceste vechi  timpuri in care in care era reprodus orz-ul, arata painea coapta fiind apoi  aruncata in apa pentru a obtine un piure, care este apoi transformata  intr-o bautura care este folosita pentru  ca oamenii sa se simta "inveseliti, minunati si fericiti!" Se pare  ca se folosea  painea  coapta pentru ca era o metoda convenabila de a stoca si transporta o resursa pentru a face bere. Sumerienii au fost capabili de a repeta acest proces si se presupune a fi fost  prima cultura civilizata capabila de a produce bere. Ei au descoperit o "bautura divina", ​​care cu siguranta a fost un cadou de la zei.

In  Epopeea lui Ghilgames, scrisa in mileniul 3 i.Hr., aflam ca nu numai painea, ci si berea era foarte importanta pentru oameni. Acest poem epic este recunoscut ca fiind unul dintre primele mari lucrari ale literaturii lumii. Epopei antice orale de la inceputul istoriei umane au fost primele  inregistrate in scris. Epopeea lui Ghilgames descrie evolutia de la omul primitiv la "om de cultura".

"Enkidu, care era un  om neingrijit,pletos  aproape  primitiv, care  manca iarba si bea laptele animalelor salbatice, a vrut sa-si  testeze puterea impotriva lui Ghilgames, suveranul aproape  semizeu. Crezand ca nu are nici o sansa, Ghilgames i-a trimis lui Enkidu o prostituata, pentru a-i afla punctele forte si slabiciunile.Enkidu s-a bucurat o saptamana cu ea,timp in care ea l-a invatat despre civilizatie. Enkidu nu stia ce e painea si nici cum se  mananca, l-a invatat, de asemenea  sa bea bere...,femeia  a deschis gura catre  Enkidu si  i-a vorbit: " Mananca paine acum, O, Enkidu, ca o parte a vieţii, de asemenea, bea bere, asa cum este obiceiul pe lume" Enkidu a baut sapte cupe de bere si inima lui a crescut, in aceasta stare el insusi s-a spalat si a devenit o fiinta umana. ".

Babilonienii au devenit conducatorii din Mesopotamia, dupa ce imperiului sumerian s-a prabusit in timpul celui de-al doilea mileniu i.Hr.. Cultura lor a fost de fapt o continuare  a sumerienilor, si ca o consecinta  a acestui fapt, ei stapaneau de asemenea  arta producerii berii. Astazi stim ca babilonienii stiau sa prepare 20 de tipuri diferite de bere.

In antichitate berea era nefiltrata si tulbure.  "Paiele de baut", au fost folosite pentru a evita consumarea de reziduri ale berii, care lasau un gust foarte amar in gura. Berea din Babilon a fost exportata si distribuita in zone indepartate ajungand pana in  Egipt. Hammurabi, un important rege babilonian, a decretat cea mai veche culegere de legi cunoscuta. Una dintre aceste legi a stabilit o raţie zilnica de bere. Aceasta raţie a fost dependenta  de statutul social al individului, un muncitor obisnuit  primea 2 litri, funcţionarii publici de 3 litri, administratorii si inaltii prelati de 5 litri pe zi. In antichitate berea in general nu era vanduta dar era folosita ca moneda de troc.

Egiptenii priveau cu grija  traditia producerii  berii. Ei au folosit  de asemenea, aluat de paine necoapta pentru a face bere si adauga ingrediente noi  pentru a imbunatati gustul. Importanta  producerii  berii, in Egiptul antic, se poate observa din faptul ca scribii au creat o hieroglifa in plus pentru "bere".

Desi  berea asa cum stim ca a avut originile sale in Mesopotamia, bauturi fermentate, de un fel sau altul au fost produse sub diverse forme in intreaga lume. De exemplu, Chang este o bere tibetana, Chicha este o bere de porumb in America de Sud, iar Kumis este o bautura produsa din lapte de camila fermentat. Cuvântul bere  vine de la cuvântul latin bibere, care inseamna "a bea", si cerzeza cuvântul spaniol provine de la zeita greaca a agriculturii, Ceres.

Dupa egipteni, cei care au continuat productia de bere au fost  grecii si romanii. Plinius a raportat  popularitatea  berii in zona mediteraneana inainte ca vinul sa-l inlocuiasca .

 In Roma, vinul a devenit ambrozia zeului Bacchus. Berea a fost produsa doar in zonele exterioare ale Imperiului Roman in zonele in care vinul era fost dificil de produs. Pentru  romani berea a fost considerata o bautura  barbara.

 Cea mai veche dovada a faptului ca berea a fost produsa pe teritoriul german, s-a descoperit in apropierea orasului de azi Kulmbach, unde a fost gasita o amfora pentru bere  datata din perioada Hallstatt timpuriu(aproximativ 800 i.Hr). Tacit, primul care a scris despre vechii germani sau teutoni, spunea : "Ca si bautura, barbarii au un ceai oribil, fermentat din orz sau de grâu, o bautura care are doar o vaga asemanare cu vin-ul". Berea  din acea epoca nu  putea fi depozitata era tulbure si nu producea aproape nici o spuma. Civilizatiile timpurii au descoperit proprietatile „supranaturale” ale  berii de a schimba starea de spirit,si au fost considerate divine. Berea,s-au gandit ei, trebuie sa contina un spirit sau zeu, in momentul in care cel ce bea lichidul este astfel posedat de spiritul bauturii. Germanii antici (ca si in egiptenii) considerau berea nu numai un sacrificiu pentru zei, dar de asemenea, berea era preparata si pentru placerea lor. De exemplu, in Kalewala (Saga poetica finlandeza), 400 de versete sunt dedicate  berii, si numai 200 au fost dedicate crearii  pamantului. Potrivit Edda, marele poem epic Nordic, vinul a fost rezervat pentru zei, berea apartinand  muritorilor,iar mied-ul locuitorilor de pe tarâmul mortilor.

Odata cu raspandirea cultivarii orz-ului catre nord si vest, stiinta fabricarii berii a urmat-o indeaproape. Pe masura ce timpul a trecut, producţia de bere a intrat sub ochiul vigilent al Bisericii Romane. Manastirile  crestine, ca centre ale agriculturii, cunoasterii si stiintei din acea perioada,au  imbunatatit  metodele de fabricare a berii. Iniţial, fabricarea  berii era  pentru fratii si pentru pelerini, mai tarziu devenind un mijloc eficient  de finantare a comunitatilor lor. Cu toate acestea rolul jucat de drojdii in completarea fermentatiei era inca  foarte putin cunoscut.Producerea  berii a ajuns sa joace un rol important in viaţa de zi cu zi. Berea a ajuns in mod clar atat de dorita incat aceasta a adus  grupuri intregi  de nomazi in viata satului. Berea era considerata  un valoros (si potabil), produs alimentar si muncitorii erau  de multe ori platiti  cu cani de bere.

Prin secolul XV s-a folosit o cantitate record de hamei folosita  pentru fabricarea berii  flamande  importate in Anglia, si incepand din secolul al XVI-lea  hamei-ul  s-a  utilizat pe scara larga ca un conservant in bere, inlocuind coaja sau frunzele utilizate anterior. Poate cel mai cunoscut eveniment din istoria berii a fost stabilirea unor standarde germane de bere. Primul dintre aceste regulamente a fost sursa de inspiratie pentru Reinheitsgebot din 1516 – faimoasa LEGEA PURITATII BERII . Acest angajament  al puritatii stabileste  ca doar patru ingrediente pot fi utilizate in productia de bere: apa, malt de orz, malt de grau si hamei. Drojdiile de bere, desi nu sunt incluse in aceasta lista, au fost acceptate, fiindca s-au dovedit  a fi un ingredient-cheie in procesul de fabricare a berii. "Reinheitsgebot" a fost un gen de polita de asigurare a consumatorului, prin  care berile germane ar fi de cea mai inalta calitate in lume si  dispret  pentru stilul european de a produce bere,unde se adauga  adjunctii, cum ar fi porumb, orez, cereale si alte zaharuri.

Urmatorul mare pas a  avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea, prin munca depusa de Louis Pasteur, primul care a descoperit cum lucreaza drojdiile. La scurt timp dupa aceea,s-a identificat  tulpina de drojdie de bere bavareza,tip Lager, pentru fermentarea la temperatura joasa.In 1402  berarii germani au inceput sa faca bere lager (de depozitare). Productia de bere  nu a fost posibila in lunile calde, deoarece drojdiile salbatice predominante in vremea calda de vara acreau  bere.Berarii au descoperit  ca producand  bere  in lunile reci si stocand-o  in pesterile din  Alpii aflate in apropiere,  berea  se stabiliza si isi imbunatatea  gustul , desi  nu stiau de ce. Astazi, stim ca motivul pentru care berea  era mai clara si mai curata a fost determinata de procesul de fermentare a berii  la rece, prin care substantele chimice si bacteriile responsabile pentru tulburarea berii nu au putut sa se dezvolte si, prin urmare, au putut sa fie filtrate de bere.

In zilele noastre berea este cea mai consumata bautura pe plan mondial, existand intr-o  mare diversitate si  forme, fiind foarte raspandita ca si consum in toate paturile sociale si avand un mare rol din punct de vedere social si economic, economiile unor tari  depinzand de-a dreptul de acesta industrie.